hepatita

Virusul hepatitic B este un virus ADN cu tropism hepatic, care poate determina hepatita acuta, simptomatica sau asimptomatica, urmata de vindecare sau de persistenta virusului in organism si aparitia hepatitei cronice, care in timp poate evolua catre ciroza hepatica si intr-un procent mic catre hepatocarcinom.
Pacientul cu hepatita cronica virala B este asimptomatic in faza imunotoleranta sau in caz de infectie cronica inactiva, afectiunea fiind descoperita intamplator prin teste sangvine. In caz de hepatita cronica activa cu episoade de replicare virala intensa, simptomele pot fi similare celor din hepatita acuta, si anume: dureri in hipocondrul drept, icter, astenie fizica, mialgii.
Infectarea se poate produce: 
 – prin folosirea de instrumentar contaminat în cazul unor manevre sângerânde medicale (intervenţii chirurgicale, transfuzii de sânge, tratamente injectabile, intervenţii stomatologice) sau nemedicale (tatuaje, manichiură, pedichiură, bărbierit, injectare de droguri);
– intrauterin, de la mamă la făt, în timpul naşterii, ori prin contactul direct cu secreţiile sau cu sângele mamei, după naştere;
– prin contactul direct cu secreţiile genitale (contact sexual neprotejat) sau cu transpiraţia, lacrimile ori saliva (prin sărut) unei persoane contaminate;
– prin folosirea în comun cu o persoană purtătoare a VHB a unor obiecte de toaletă sau a jucăriilor, în cazul copiilor.
Diagnosticul de hepatita cronica virala B se bazeaza pe criterii anamnestice, clinice, biochimice si serologice. Investigatiile imagistice completeaza tabloul afectiunii si permit evaluarea inflamatiei si fibrozei inerente unei hepatite cronice active cu virus hepatitic B.
Cea mai eficienta metoda de prevenire a hepatitei B este vaccinarea. În lipsa vaccinarii, îmbolnavirea poate fi evitată prin respectarea strictă a unor reguli de igiena si prin evitarea raporturilor sexuale neprotejate şi intâmplatoare.
Nu s-a descoperit deocamdata un remediu care sa duca la distrugerea virusului hepatitic B. Tratamentul hepatitei B consta in administrarea de medicamente antivirale, care să reduca si sa mentina la un nivel nedetectabil concentratia virusului in sange. Însă, dacă virusul suferă o serie de mutaţii, tratamentul administrat până la un moment dat s-ar putea să nu mai aibă efect. De asemenea, o altă posibilă problema in ceea ce priveste tratamentul hepatitei B este aceea ca peste 60% din pacienti pot dezvolta rezistentă la unele medicamente antivirale actuale.